Mecanismul european de certificate de emisii de CO2, stabilit încă din anul 2005 pentru reducerea poluării, a generat sume considerabile de bani pentru România. În perioada 2013-2026, veniturile estimate din tranzacționarea acestor instrumente depășesc pragul de 5,5 miliarde euro. Florentina Manea, general manager în cadrul Carbon & Energy Management, subliniază necesitatea de a analiza modul în care statul român a utilizat aceste fonduri colectate prin licitațiile de certificate.
Sistemul obligă companiile responsabile pentru emisiile de CO2 să dețină un instrument pentru fiecare tonă emisă în urma proceselor de producție. Deși o parte din alocările de certificate sunt gratuite, companiile care depășesc limitele primite trebuie să achiziționeze unități suplimentare la prețul pieței pentru a evita amenzile. În România, acest mecanism transformă emisiile de carbon într-un cost economic direct, care a devenit extrem de greu de suportat de către operatori în ultima perioadă.
Impactul asupra sectorului industrial este vizibil prin scăderea numărului de companii implicate în schemă. La momentul implementării, în sistem erau 243 de companii, însă în prezent numărul acestora a scăzut la aproximativ 135. Florentina Manea menționează că, deși emisiile de gaze cu efect de seră au scăzut cu aproximativ 55% în ultimul deceniu, o parte importantă din această reducere a rezultat din diminuarea activității unor capacități industriale, nu doar din eficiență.
Costurile au fost agravate de creșterea prețului certificatului de emisii, care a ajuns la valori de 75-80 de euro/MWh. Această evoluție a fost dublată de scumpirea accelerată a gazului natural, materie primă esențială pentru industrii precum cea a îngrășămintelor chimice. Prețul energiei este influențat de acest context, deoarece gazul setează costul prin prisma modelului marginal, punând presiune suplimentară pe companiile care trebuie să gestioneze și taxa pe carbon.
Din perspectiva distribuției veniturilor, circa 42% din sumele colectate s-au direcționat către bugetul de stat, în timp ce restul de 40% au fost trimise către Fondul pentru Mediu. Este esențial să se determine dacă investițiile realizate prin aceste fonduri au adus valoare adăugată în reducerea emisiilor. Comisia propune acum ca banii generați prin prețul carbonului să susțină investițiile în tehnologii cu emisii reduse pentru a păstra competitivitatea industriei europene.
Mecanismul de certificate de emisii rămâne pilonul central al procesului de decarbonizare a Uniunii Europene, dar se pregătește de o nouă etapă. Discuțiile actuale vizează corelarea politicii de reducere a emisiilor cu securitatea energetică și competitivitatea industrială. Statele solicită păstrarea alocărilor gratuite pentru sectoarele supuse riscului de relocare, în încercarea de a proteja economia europeană în contextul actual de incertitudine.