Noua Strategie Energetică a României se confruntă cu riscul major de a deveni irelevantă încă din momentul semnării și publicării oficiale. Într-o lume în care deciziile politice europene, inovațiile în stocarea bateriilor sau conflictele militare pot schimba radical piața, un document rigid poate deveni rapid o investiție scumpă și depășită. România are nevoie de o direcție clară, dar și de mecanisme de adaptare rapidă la realitățile geopolitice și tehnologice care se schimbă constant.
Ministerul Energiei deține datoria de a coordona acest proces, însă expertiza necesară nu poate fi deținută de un singur grup restrâns de funcționari. Este considerată o greșeală majoră ca un document vital pentru economie să fie redactat de oameni izolați de restul lumii. Ministerul trebuie să asigure viziunea politică, dar are nevoie de specialiști pentru a analiza geopolitica, tehnologiile noi, funcționarea burselor de energie și impactul asupra fabricilor sau uzinelor.
Procesul de elaborare ar trebui să includă un grup de lucru larg, format din reprezentanți ai ministerelor, profesori universitari, cercetători și ingineri de rețea. Este esențială participarea marilor consumatori de energie din sectoarele de industrie, transporturi și agricultură. De asemenea, experții în tehnologie trebuie să acopere tot spectrul, de la extracția de gaze și cărbune, până la centralele nucleare, panouri solare, eoliene, hidrogen și rețelele electrice care le conectează.
O strategie serioasă necesită și contribuția economiștilor specializați în piețele de energie, pentru a evita investițiile care cresc facturile cetățenilor. Echipa de lucru trebuie să includă juriști cu experiență în legislația energetică și fonduri europene, pentru a asigura finanțarea proiectelor. În plus, experții în geopolitică trebuie să înțeleagă jocurile de putere de la Marea Neagră, rutele de transport ale gazelor și regulile Uniunii Europene pentru o securitate reală.
Securitatea energetică nu mai depinde doar de disponibilitatea combustibililor, ci și de gestionarea noilor amenințări precum atacurile cibernetice asupra rețelelor electrice sau sabotajele. Există riscuri legate de dependența de componente din China și de securitatea platformelor de gaze din Marea Neagră. Din acest motiv, mecanismul de strategie trebuie să fie unul viu, capabil să atragă rapid experți în securitate cibernetică, servicii de informații sau armată atunci când apar riscuri noi.
Redactarea acestei strategii este considerată o urgență națională, deoarece fiecare lună pierdută poate duce la decizii luate la întâmplare și investiții fără direcție. România se află în poziția de a alege între lipsa unei viziuni sau adoptarea unui document perimat. O abordare corectă trebuie să lege producția de rețele, stocare și consumatori, protejând în același timp siguranța țării și locurile de muncă prin scenarii de rezervă și proceduri de intervenție.
Contextul economic actual subliniază importanța stabilității, în condiții în care experți precum Cosmin Marinescu au indicat că România se îndreaptă spre un record european, menționând că dobanda-cheie ar putea rămâne la 6,5% pentru mai multe trimestre.