Peste 3.000 de locuri de consum de energie electrică, reprezentând clienți non-casnici precum companii comerciale și instituții publice, inclusiv primării, au rămas fără un furnizor concurențial de la începutul lunii noiembrie. Din cauza reglementărilor legale care impun continuitatea alimentării cu energie în România, acești consumatori sunt transferați automat către furnizorul de ultimă instanță desemnat de ANRE. Acest proces afectează un volum de consum estimat la aproximativ 100 GWh pe an.
Transferul în regim de ultimă instanță se produce în funcție de luna curentă, după ce ANRE desemnează operatorul responsabil. În luna septembrie, furnizorul de ultimă instanță a fost Electrica Furnizare, în timp ce în luna octombrie a fost PPC. Pentru luna noiembrie, responsabilitatea revine către E.On Energie România. Această rotație asigură faptul că nicio entitate nu rămâne fără acces la electricitate, chiar dacă contractele anterioare au expirat.
Există mai multe motive pentru care aceste mii de locuri de consum au ajuns în această situație critică. O cauză poate fi expirarea contractelor fără ca furnizorii să ofere noi oferte sau faptul că noile propuneri financiare nu au fost acceptate de clienți din cauza creșterii prețurilor. De asemenea, este posibil ca furnizorii să nu dorească să reoferteze clienților, deși reprezentanții unor companii au declarat că se asigură ca noile oferte să fie transmise clienților.
În cazul instituțiilor publice, situația este complexă din cauza procedurilor de licitație necesare pentru recontractare. Este posibil ca procesele administrative să nu fi fost finalizate înainte de expirarea contractelor în vigoare sau ca noile prețuri de piață să depășească bugetele estimate anterior. În astfel mga cazuri, autoritățile publice riscă să plătească costuri suplimentare pentru energie, afectând direct bugetele locale prin utilizarea regimului de ultimă instanță.
Alimentarea în regim de ultimă instanță implică, de principiu, cele mai mari prețuri de energie pe care un client le poate achita. Costul final nu este cunoscut imediat, deoarece se calculează la finalul lunii, bazându-se pe prețul mediu din piața pentru ziua următoare (PZU), la care se adaugă marja furnizorului, tarifele de rețea și taxele. Estimările indică faptul că prețul mediu lunar va depăși probabil 1.100 de lei/MWh, fiind semnificativ mai ridicat decât ofertele comerciale.
Sectorul energetic este marcat de o volatilitate constantă a prețurilor, influențată de dinamica piețelor de energie. În contextul în care prețurile zilnice din luna octombrie au depășit deja pragul de 1.100 de lei/MWh, costurile de furnizare rămân un subiect de monitorizare atentă pentru consumatorii non-casnici. Această evoluție a prețurilor impune o gestionare riguroasă a contractelor pentru a evita trecerea necontrolată în regimul de ultimă instanță.