Prețul energiei electrice din România ar putea ajunge la aproximativ 66 de euro/MWh în anul 2035, conform estimărilor lui Bogdan Belciu, partener și cofondator al Valorem Management Consulting. Această cifră reprezintă valoarea actuală a banilor și ar fi comparabilă cu nivelurile de preț din 2019, după ajustarea pentru inflație. Înainte de acest prag, se estimează că prețul ar putea trece printr-o etapă de aproximativ 85 de euro/MWh în anul 2030.
Pentru a atinge aceste obiective de scădere a costurilor, este necesară o coordonare strictă între consum, producție și rețele, începând cu dezvoltarea infrastructurii de transport. Bogdan Belciu subliniază că este esențial să existe un anumit excedent de producție pentru a stabiliza piața. Fără o evoluție paralelă a acestor componente, inclusiv a capacităților de stocare, scăderea prețurilor pe termen lung rămâne o perspectivă nesigură pentru sistemul energetic național.
Investițiile necesare în rețelele de energie ar trebui să atingă suma de un miliard de euro pe an pentru a acomoda surplusul de producție și a acoperi vârfurile de sarcină cauzate de energia nepredictibilă. Aceste investiții directe ar putea genera un efect de multiplicare semnificativ, ridicând impactul economic la nivelul de 10-11 miliarde de euro. În prezent, lipsa capacității rețelelor blochează proiectele noi de producție, iar accesul la rețea poate suferi întârzieri de trei până la cinci ani.
Politicile publice care au prioritizat economisirea unor sume mici pentru consumatorii casnici au avut un efect advers, ducând la creșteri majore ale facturilor pe termen lung. Bogdan Belciu avertizează că, deși s-au încercat măsuri pentru a reduce costurile imediate, consumatorul casnic plătește astăzi de două ori mai mult decât acum șase ani. Această abordare a blocat investițiile necesare care ar fi putut genera o valoare adăugată de peste zece miliarde de euro anual.
Situația actuală a prețurilor pune în pericol competitivitatea unor sectoare industriale critice, precum chimia, producția de îngrășăminte și prelucrarea metalelor. În aceste ramuri, energia poate reprezenta între 20% și 40% din costurile totale de producție. În prezent, România are cel mai mare preț pentru consumatorul casnic raportat la puterea de cumpărare, iar consumatorii industriali plătesc cu 20% peste media europeană, fiind aproape de dublul prețurilor din țări precum Portugalia, Spania sau Franța.
Evoluția prețurilor la energie este influențată de factori structurali, precum deficitul de producție și reducerea capacităților pe cărbune. În perioadele de oprire a unor reactoare, prețurile au ajuns la niveluri de 150-170 de euro/MWh. Această volatilitate și costurile ridicate creează un risc strategic de dezindustrializare și de pierdere a competențelor economice importante pentru România, afectând capacitatea țării de a menține o industrie competitivă pe plan european.