România traversează o perioadă de instabilitate energetică în luna noiembrie, moment în care ambele reactoare ale centralei nucleare de la Cernavodă sunt oprite. Această situație este cauzată de nivelul scăzut al Dunării, care afectează procesul de răcire. În condiții normale de funcționare, centrala nucleară asigură aproximativ 20% din întreaga producție națională de electricitate, iar lipsa acestui aport pune presiune pe sistemul național.
Autoritățile au decis prelungirea stării de alertă cu încă 30 de zile pentru a gestiona criza. În acest context, sunt luate în calcul posibilitatea unor importuri suplimentare de energie și, în scenarii extreme, aplicarea unor măsuri de reducere a consumului. Deși seceta este un fenomen natural, vulnerabilitatea actuală a sistemului energetic este considerată rezultatul unor decizii politice luate de factorii umani.
Securitatea energetică presupune disponibilitatea energiei la prețuri suportabile pentru populație și economie, indiferent de condițiile meteo sau de eventualele defecțiuni ale centralelor. România deținea resursele necesare pentru a deveni un exportator de securitate energetică, oferind stabilitate vecinilor prin furnizarea predictibilă de energie. În loc de acest avantaj strategic și economic, țara se confruntă acum cu riscul de a nu avea suficientă energie pentru propriul consum.
Evoluția sectorului a fost marcată de întârzieri la centrala de la Iernut și de menținerea reactoarelor de la Cernavodă doar în etapa de pregătire. Investițiile în rețele și în capacitățile de stocare nu au parcurs un ritm compatibil cu nevoile economiei, în timp ce producția pe cărbune a fost pregătită pentru închidere înainte de existența unor alternative sigure. Această situație a fost agravată de o abordare care a prioritizat dogmele privind energia verde în detrimentul amenajărilor hidroenergetice.
Pentru restabilirea stabilității, sunt necesare investiții concrete, precum finalizarea fără alte întârzieri a centralei de la Iernut și trecerea centralei de la Mintia la exploatarea comercială la capacitatea proiectată. De asemenea, trebuie asigurată finanțarea pentru reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă și găsită o soluție permanentă pentru răcirea centralei în perioadele de secetă. Proiectele strategice trebuie să includă termene publice, responsabili identificați și raportări periodice privind progresul real al lucrărilor.
Sectorul energetic românesc se confruntă cu provocări majore de infrastructură și reglementare, fiind influențat de deciziile politice de la nivel guvernamental. În acest context, stabilitatea furnizării de energie este critică pentru marile industrii, care se confruntă cu riscuri de deconectare. Integrarea noilor resurle, precum gazele din Neptun Deep, este esențială pentru a susține atât producția de electricitate, cât și necesitățile industriei naționale.